Sursa poza si informatii: bizbrasov.ro

În România, căsătoria nu este un contract pe viață care nu poate fi desfăcut decât cu acordul ambelor părți. Legea recunoaște faptul că viața de cuplu poate ajunge în impas, iar în anumite situații unul dintre soți poate dori încheierea căsniciei chiar dacă celălalt se opune. În astfel de cazuri, divorțul este posibil și fără consimțământul partenerului care refuză.

Procedura de divorț în cazul refuzului unui soț

Dacă unul dintre soți dorește divorțul, dar celălalt refuză, procesul poate continua fără acordul acestuia. Conform legislației române, căsătoria nu este un contract „pe viață” care poate continua doar cu acceptul ambelor părți. Unul dintre soți poate iniția procedura de divorț, iar refuzul celuilalt – fie că nu se prezintă la proces, refuză să semneze actele sau declară că nu este de acord – nu împiedică desfășurarea și finalizarea procesului.

Dovada deteriorării iremediabile a relației

Pentru ca instanța să pronunțe divorțul, este necesar ca reclamantul să demonstreze că relația de familie este iremediabil destrămată. Acest lucru se poate face prin prezentarea de probe precum martori, înscrisuri, fotografii, mesaje sau orice alt mijloc legal de probă care atestă că între soți nu mai există încredere, sprijin, afecțiune sau o viață comună în sensul firesc al căsătoriei.

Rolul instanței în procesul de divorț

Instanța de judecată are rolul de a analiza probele prezentate și de a stabili dacă relația dintre soți este într-adevăr iremediabil deteriorată. Chiar dacă unul dintre soți refuză divorțul, instanța poate pronunța desfacerea căsătoriei dacă se constată că între soți nu mai există relații specifice căsniciei.