Sursa poza si informatii: bizbrasov.ro

Căsătoria este o instituție juridică recunoscută și protejată de lege, iar desfacerea acesteia este permisă indiferent de locul în care a fost încheiată. Astfel, persoanele căsătorite în străinătate pot solicita divorțul în România, cu respectarea anumitor condiții legale.

Recunoașterea căsătoriilor încheiate în străinătate

România acceptă căsătoriile încheiate în alte țări, atâta timp cât acestea sunt legale conform legislației statului în care au avut loc. De exemplu, o căsătorie validă în Italia, Spania, Germania sau Canada este considerată valabilă și în România, indiferent de naționalitatea soților. Pentru a produce efecte juridice în țară, este recomandat ca această căsătorie să fie transcrisă în registrele de stare civilă românești. Totuși, nerecunoașterea transcrierii nu afectează validitatea actului în sine.

Competența instanțelor românești în caz de divorț

Instanțele din România pot soluționa cereri de divorț pentru căsătorii încheiate în străinătate, cu condiția ca cel puțin unul dintre soți să aibă domiciliul sau reședința obișnuită în România. Conform normelor de drept internațional privat, dacă unul dintre soți este cetățean român și are reședința în România la momentul formulării cererii de divorț, instanțele românești sunt competente să judece cazul. De asemenea, dacă ambii soți sunt cetățeni români, dar domiciliază în străinătate, pot conveni de comun acord ca divorțul să aibă loc în România, iar instanțele pot accepta această convenție. Chiar și în absența cetățeniei române, dacă reședința obișnuită a unuia dintre soți este în România, competența instanțelor românești se poate stabili.

Legea aplicabilă divorțului

Legea care guvernează divorțul nu este automat cea română, chiar dacă procesul se desfășoară în România. Potrivit Regulamentului european Roma III, divorțul este reglementat de legea aleasă de soți. Dacă nu există o alegere expresă, se aplică legea statului în care soții au avut ultima reședință obișnuită comună, în măsura în care unul dintre ei încă locuiește acolo. Dacă nici această condiție nu este îndeplinită, se aplică legea statului de cetățenie a unuia dintre soți, iar în lipsa unei astfel de legi, se aplică legea română. Astfel, instanța din România poate aplica legea altui stat, precum cea italiană sau franceză, în funcție de circumstanțele specifice ale cuplului. Legea aplicabilă influențează direct procedura divorțului, condițiile în care acesta poate fi acordat și efectele asupra soților și, eventual, asupra copiilor minori.

Procedura de divorț în România

Divorțul în România poate avea loc pe cale judecătorească sau administrativă. Divorțul administrativ este posibil prin notar sau ofițerul de stare civilă doar dacă ambii soți sunt de acord și nu există copii minori. În cazul căsătoriilor încheiate în străinătate, divorțul administrativ este posibil numai dacă căsătoria a fost transcrisă în registrele de stare civilă române. În lipsa acestei transcrieri, notarul nu poate soluționa cererea, iar părțile trebuie să se adreseze instanței de judecată. De asemenea, dacă divorțul este conflictual, cu cereri privind custodia copiilor, pensia de întreținere, împărțirea bunurilor sau alte aspecte, singura cale este cea judecătorească.

Recunoașterea divorțului în România

Dacă soții divorțează în statul în care s-au căsătorit, sentința respectivă poate fi recunoscută automat, în funcție de țara în cauză. În cazul în care divorțul are loc într-un stat membru al Uniunii Europene, România recunoaște în mod automat hotărârea de divorț, în baza Regulamentului Bruxelles II. Pentru statele din afara UE, este necesară o procedură de recunoaștere judiciară în România, numită exequatur. Fără această recunoaștere, divorțul nu va produce efecte juridice în țară, iar părțile vor fi considerate, în continuare, căsătorite.

În concluzie, faptul că o căsătorie a fost încheiată în străinătate nu împiedică posibilitatea de a divorța în România. Este important ca persoanele aflate în această situație să fie informate despre condițiile legale și procedurile necesare pentru a asigura desfășurarea corectă și eficientă a procesului de divorț.